Carantina la Sulina

(Coresp. particulară a ziarului „Lupta“)

Starea igienică a orașului

Plecând cu vaporul de la Galați la Sulina nu ne oprim decât vre-o 2 ore la Tulcea, oraș cu o pozițiune admirabil de frumoasă, dar a cărui stare higenică, din puținele strade ce am visitat, este tot așa de rea ca și în timpurile cele mai normale. Judecându-1 după starea gunoaelor, animalelor moarte aruncate în mijlocul stradelor, lăturilor, etc. s-ar părea că autoritățile chemate aci de a îngriji de starea de curățenie a orașului nici nu visează măcar că suntem înconjurați din toate părțile de holeră, care poate dintr-un moment în altul să isbucnească și la noi.

Mi s-a spus că în capul comunei aci se află un individ foarte în corent cu progresele științei susținând ca și primul ministru că cu câte-va rugăciuni pe la sfintele biserici și o plimbare de câteva ceasuri pe strade cu icoane, D-zeu se va îndura și ne va ocroti de molima această.

Despre Tulcea voiü vorbi mai pe larg la întoarcerea unde mi propui a sta vre-o 2 zile. De-o cam dată Sulina fiind ținta călătoriei mele și acest oraș fiind cheia comunicațiunei noastre maritime, tot aci s-a luat primele măsuri de precauțiune când epidemia s-a declarat în Rusia, onorată fiind in rânduri cu visitele d-lui dr. Felix, directorul serviciului sanitar, spre a se încredința prin sine însuși de modul cum să aduc la îndeplinire dispozițiunele date de la centru, precum și de vizita d-lui Pușcariu spre a vedea dacă cazul de moarte întâmplat carantina de aci, 2 luni înainte, a fost holeră sau nu.

Nu știu ce o fi constatat d. dr. Felix și ce măsuri a mai propus de a se introduce, d-sa este de necontestat omul situațiunei actuale, și asupra cărei sunt ațintite toate privirele, dar d-sa singur ce poate face? dacă acei ce sunt chemați a aduce la îndeplinire ordinele sale nu știu, sau nu vor ale esecuta. Cazul relatat de mine tot in coloanele Luptei de modul cum a făcut carantina un vice-consul rusesc și un ginere al consulului general Celibidaki sunt încă recente în memoria celor ce a citit acea corespondență. De astă dată nu de favoruri ce se fac unor persoane voiu vorbi, ci de lipsa complectă de inteligență și chibzuire cu care se iau sau se crede că să iau unele măsuri zise de precauțiune.

Înainte de a ajunge la Sulina (venind din spre Galați) 4 mile departe de oraș se văd mai multe bastimente în canal, între toate drapelele ce fâlfâe asupra fie-cărui bastiment, o pînză albă în mijlocul căreia este zugrăvit un vultur cu 2 capete iți isbește vederea, aceasta este bastimentul rusesc ce pare că dă și aci comanda.

Am cercetat cauza acestei aglomerări de vase și mi s-a spus că sunt vasele venite din țările infectate și prin urmare ele stau în carantină. Bun și nemerit loc nu are ce zice. Complimentele mele acelui care a dat această idee. Să raționăm puțin: vasele care stau aci în carantină venind din țări unde această epidemie seceră fără milă sunt purtătoare de microbi holerici, oamenii de pe aceste vase natural că și ei sunt purtătorii acestui microb, astă-zi și cei profani în medicină dar care țiu zilnic câte o gazetă în mână știu că, calea cea mai lesnicioasă de propagare a baccilului virgulă sunt escrementele. Ei bine primesc să mă dismință toți Felixii din lume, dacă toate bastimentele la un loc cu un personal de peste 200 oameni echipajice și pasageri, staționând în susul și spre malul unde este situat orașul Sulina, escrementele ce cad de la aceste bastimente trec pe dinaintea orașului, iar locuitorii Sulinei, care își procură apa necesară de beut esclusiv de la Dunăre, beau și se servă în casă cu această apă care conține cu disoluțiune escrementele de la vapoarele cu carantină, dacă vom mai adăoga și acea că apa favorisează îngrozitor comunicarea baccilului lui Koch, ne putem închipui la ce primejdii sunt expuși acești bieți Sulinioți.

Să intrăm în oraș, aci priveliștea ce ne înfățișează starea de necurățenie este revoltătoare, nici o disposițiune luată, stradele în tradiționala lor murdărie, ba să nu uit, spre nenorocirea orașului s-a construit, în fața chiar a stradelor principale, dar așezate la distanță de 30–40 metri niștre latrine dispuse ast-fel că ele se află chiar eșite în Dunăre; aceste 4 latrine servesc la 3000–4000 hamali și oameni ce au afaceri în port, am visitat de curiositate aceste latrine; câțî-va metri înainte de a te apropia de una din ele te isbește putoarea, intrând înlăuntru am văzut cauza acestei nesuferite putori, escremente pe jos, necurățite de săptămâni cred, deși apa se află dedesuptul lor, ceea-ce face caracteristică plasarea acestor latrine și nechibzuirea celor competinți este că am văzut intre spațiurile ce despart latrinele unele de altele, servitori și servitoare, oameni săraci luându-si apa necesară zilnic, de băut și menagiu, din apropierea latrinelor. Ei bine, pentru D-zeu, dacă pe autoritățile comunale și administrative de acolo nu le tae capul, se găsesc îmi pare acolo 3–4 medici care ar fi putut, care trebue a le deșchide ochii oprind cel puțin lumea de a-și procura apa din acele locuri. Repet că a avut dreptate primul-ministru să zică că de holeră numai D-zeu ne va scăpa, căci din acele ce am vezut aci, zic și eu că numai D-zeu a ferit și ferește pe bieții Sulinioți de a nu fi deja prada acestei epidemii.

Bine ar face d. dr. Felix să mai dea pe la Sulina spre a se încredința cum se face și îndeplinește aci, atribuțiunele celor chemați și puși de a îngriji de sănătatea noastră.

D. prefect Forescu a fost pe aci de 3–4 ori, a benchetuit la son cher prince dar nu a vézut latrinele palatului administrativ că a dat afară cserementele fără să se gândească ale curăți.

Visitând d. Felix Sulina să recomande administratorului prinț că în loc de musică, sală de teatru (cafea concert) cabine pustii pe marginea mărei și alte producțiuni fantastice ale prințului Moruzi, să construească mai bine fântâni pentru a procura cetățenilor o apă bună de băut, publicând pe o scară cât de largă și măsurile preventive în caz de ivirea epidemiei.

P. A.

(Din „Lupta”, 2 octombrie 1892)